Pastelul – de la pictură la literatură

Pastelul – de la pictură la literatură

Prof. Adina Iosif

Școala Gimnazială “Vasile Alecsandri” Baia Mare, România

            Pastelul, ca specie literară a genului liric, a fost preluat din domeniul artelor plastice.

            Dacă în pictură acesta desemna un desen executat cu un fel de creion colorat moale, făcut din pigmenți pulverizați, amestecat cu talc și cu gumă arabică, în literatură pastelul înseamnă o poezie în care se descrie un tablou din natură.

În predarea noțiunii de pastel la ora de limba și litaratura română la clasa a VI-a, e firesc să se țină cont de o abordare transcurriculară și interdisciplinară, pentru o mai bună înțelegere a noțiunilor de teorie literară și pentru apropierea elevilor de genul liric ca tarâm al exprimării emoțiilor și stărilor sufletești, a trăirilor interioare.

Bineînțeles că o abordare transdisciplinară poate fi realizată, în cazul pastelului, atât în cabinetul de informatică, unde dispunem de mijloace tehnice pentru a ne informa, cât și, de ce nu, in natură. Dacă optăm  pentru prima variantă, avem la dispoziție, ca material didactic, tablouri de natură de pe Google image și proiectate cu ajutorul videoproiectorului.

Îi rog pe elevi să privească câteva  astfel de peisaje si apoi să răspundă la întrebări precum:

-          Ce culoare/ culori predomină în acest peisaj?

-          Ce element/ elemente sunt mai evidențiate față de altele? – pentru a introduce elemente din perspectiva unei descrieri în gros-plan și în prim-plan.

-          Ce stare sufletească/ emoție îți stârnește acest tablou/peisaj?

-          De ce crezi că simți astfel?

-          Ce anume îți provoacă acest sentiment?

        În timpul acestor discuții, pun la boxele calculatorului muzică de relaxare, în care se aud: susur de izvor, freamăt de frunze, triluri de păsări, sunete de instrumente muzicale relaxante, precum naiul, orga, flautul, sau instrumente muzicale indiene.

        Cer apoi elevilor să lecturăm împreună un pastel care să aibă legărutră cu tablourile vizualizate prin decor și tematică abordată. După lectura particulară – prin care elevii își ninteriorizează prin proărie sensibilitate mesajul transmis – urmează lectura realizată de profesor, care trebuie să fie o lectură cu intonație specifică pentru ca elevii să poată pătrunde mesajul creației în profunzime.

        Se cere apoi elevilor să plaseze pe o foaie albă elementele surprinse, descrise în textul citit, fiind atenți la elementele pe care trebuie să le creioneze, la poziționarea lor în funcție de modul în care scriitorul le-a surprins prin cuvânt în creașia lirică, la forma, mărimea și culoarea acestora.

        Scoatem apoi în evidență faptul că, alături de culoare, eul creativ a pus în creația sa literară și sentimente.

        Consider că printr-o astfel de metodă elevul înțelege mai bine noțiunea de pastel, e liber să-și exprime cu mai multă ușurință gândurile și sentimentele, devine mai creativ și imaginatia sa este mai stimulată  în momentul în care și sunetul – prin muzică – și culoarea – din tablourile sau peisajele prezentate -  vin să completeze și să amplifice chiar mesajul transmis prin cuvântul îmbrăcat în forma atât de artistică transpusă în pastel.